Ce bine!

S-au copt cireșele,
Sunt roșii ca buzele tale;
Ce dor îmi e să te sărut
Când timpul trece agale
Spre niciunde... !

Vreau să-ți abunde 

inima de iubire,
Să-mi dăruiești fericire 

până peste poate,
Să uit de toate relele,
Să nu mai dau piept cu belelele!

Mâine când vor cânta mierlele
Să piară durerile,
Să dispară bolile, necazurile,
Să se usuce toate lacrimile!

S-au copt caisele! Ce parfumate sunt!
Aș vrea să zbor pe aripi de vânt
Cu tine-n curând... Să facem împreună
Înconjurul întregului pământ.

Au înflorit bujorii în grădini,
La mine-n suflet miroase a crini,
La tine-n inimă e soare;
Ce bine că iubirea noastră-i mare,
N-are limite, nici hotare!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Esența vieții * Iubirea 

Nu...

Nu mai știu ce lună a anului era
Când inima-mi bătea în piept
Ca o nebună,
Dar știu că n-aș putea uita
Dulcea sărutare-a ta
Și ochii-ți strălucitori
Ca două raze superbe de Lună!

Trecuse o furtună, trecură două, trei,
Era mereu aprinsă flacăra dragostei,
Frunze uscate de tei
Foșneau sub pașii mei și-ai tăi
Când ne plimbam pe ale timpului alei;

Un pas înainte, niciunul înapoi,
Ca doi soldați pe-același câmp de luptă,
Apărându-ne fericirea ca pe o redută,
Uitam de ploaia cruntă ce cădea
Pe-altarele de flori de nu-mă-uita
Din inima mea și a ta.

Nu, nu mai știu de câte ori ți-am spus
Că te iubesc nespus,
Dar știu că într-o minunată seară
Mi-ai spus că îți aduc în suflet primăvară.

Autor - Crisastemis
Din Volumul
 Esența vieții * Iubirea

Cu-adevărat!

Eu lângă tine voi fi tot mereu,
La bine, la bine, dar și la greu,
Prin foc sau prin furtună
Dacă va trebui să trecem
O vom face împreună,
Niciodată separat,
Căci te iubesc cu-adevărat.

Când va ploua sau când va ninge,
Vom lăsa grijile la prima răscruce,
Orice drum spre fericire
Până la capăt îl vom parcurge
Căci dragostea învinge întotdeauna,
Din două ființe vom deveni una.

Inimile noastre vor bate la unison,
Eros ne va fi non-stop amfitrion,
Tot ce-am mai bun eu îți voi dărui,
Îți voi umple cămările inimii cu bucurii
În fiecare noapte și zi,
Pe aripi de vise vom pluti
Până la capăt de lume când vom dori.

Autor - Crisastemis
Din Volumul 

Esența vieții  * Iubirea

Diamant pur, neprețuit

Iubirea-i ca o flacără aprinsă
Ce nu poate fi stinsă
De ploaie, de ninsoare, nici de vânt;

Iubirea nu-i doar un simplu cuvânt,
N-are nevoie de vreun legământ
Sau de promisiuni deșarte;

Iubirea înseamnă respect, seriozitate,
Înțelegere, putere de iertare, bunătate,
Încredere, sprijin reciproc;

Iubirea nu-i un joc de noroc,
Ci parfum de tei, de iasomie, de soc,
Îți umple casa inimii cu bucurii ad-hoc.

Iubirea-i dulce ca apa de izvor,
Îți liniștește sufletul când e însetat de dor,
Ți-alungă de pe cerul vieții orice nor.

Iubirea-i zbor și plutire, 

Fericire, împlinire,
Poartă deschisă spre Infinit,
Diamant pur, neprețuit.

Autor - Crisastemis
Din Volumul 

Esența vieții * Iubirea 

Cerere și Ofertă

Un zâmbet, o vorbă bună,
Doar adevăruri, nicio minciună;
O îmbrățișare caldă
ca o rază de soare,
O floare, o sărutare,
Un strop dulce de iubire,
Un gram de fericire...
Un minut de atenție în plus,
Totul gratis, nu la preț redus.

Autor - Crisastemis 

Când dragostea în noi a renăscut

A nins cu flori de măr pe cărările de dor
Pe care ne-am plimbat de mână puișor
Îmbătați de șoapte dulci de-amor;
Nopți albe făcut-am din nopțile albastre
Când am plutit pe aripi de fericire
În visele frumoase ale noastre...
Ca două astre-am strălucit
Până în zorii dimineților senine
Cu inimile pline de bucurii;
Frânele Mașinii timpului s-au rupt,
Ceața îndoielii a dispărut
Când dragostea în noi a renăscut.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Esența vieții * Iubirea 

Ce dor...

Ce dor îmi e de ochii tăi senini
Când heruvimi și îngeri îmi apar în vise!
Ferestrele-s deschise în sufletu-mi curat
În care ai loc rezervat pe timp nelimitat.

Ce dor îmi e de vocea-ți dulce
Care-mi aduce liniște și pace
Când stau iubite ca pe ace;
Of, ce-l mai ai pe vino-ncoace!

Inima nu-mi tace, îmi spune să te-aștept
Pe drumul drept spre fericire
Ca să nu îmi ies din fire;
Ce dor îmi e de declarațiile tale de iubire!

Cuvântul împlinire n-ar însemna nimic,
Oceanul bucuriei mele
Ar deveni din ce în ce mai mic,
Viața mi-ar fi grea dacă tu n-ai exista;

Ca o floare m-aș usca
Dacă nu aș mai gusta
Dulceața de pe gurița ta
Seara și dimineața!

Autor - Crisastemis
Din Volumul

Esența vieții * Iubirea 

Un el și-o ea

Pe-un țărm îndepărtat de mare
Când soarele se pregătea de culcare
Și stele albe împânzeau întreaga zare
Un el și-o ea priveau o barcă de salvare
Ce se-avânta în larg;

" Îmi ești atât de drag!"... îi zise ea
Iubitului, ce tandru-o mângâia,
Trupu-i, de emoție tremura,
Inima-i bătea ca nebuna,
Luna strălucea cu putere,
Gândul îi zbura la buzele lui dulci
Ca fagurii cu miere...

Valurile mării fericirii fremătau,
Dalbe lăcrămioare se prelingeau
Pe-ai lui obrăjori, roșii ca doi bujori,
Scântei aprinse avea în ochișori
Când a îndrăznit iubitei să îi spună:
"Femeie bună ca o zână din povești,
Îmi ești alinare, te iubesc cu disperare!

Fără tine, viața mi-ar fi plictisitoare,
M-aș simți ca un copil orfan
Pe-o insulă pustie plutitoare,
Mă bucur din suflet că ești a mea,
Frumusețe răpitoare!"

Autor - Crisastemis
Din Volumul 
Esența vieții * Iubirea

Iubire...

Ești cel mai frumos sentiment.
Te păstrez in inima mea 
Ca pe o comoară;
Îmi umpli sufletul de bucurie
În fiecare zi și seară.

Autor - Crisastemis 

Muguri de dragoste și dor

În aerul de-afară
Se simte parfumul teilor sălbatici
Ce-au înflorit subit, ca-n fiecare vară;
Vântul melancoliei adie ușor,
În Grădina Bucuriilor, ramurile copacilor
Sunt pline de muguri de dragoste și dor.

Îmi bate tare inima
Când văd de câte ori își schimbă haina
Măria sa, Mama Natură...
Parcă-i o tânără dintr-o poveste,
Pune pe jar fluturii, păsările măiestre,
Provoacă senzații, pe-alocuri inundații,
Tulbură vremea, liniștea, face ce vrea... !

Timpul se duce, curge la vale,
Uneori repede, alteori agale,
Liniile vieților nu sunt egale,
Unele-s scurte, altele lungi,
Ca drumurile spre împlinire
Pe care trebuie să le parcurgi
Cu sufletul deschis
Visând la un colț minunat de Paradis.

Autor - Crisastemis
Din Volumul

Esența vieții * Iubirea 

Știi... ?

Eu îți sunt umbră,
Tu-mi ești lumină,
Când nu ești aici,
Mă simt ca un copac
Smuls din rădăcină;
Mă bate vântul,
Îmi fuge gândul
Departe, departe,
Din zori până-n noapte
Când nu-ți simt buzele
Dulci ca cireșele coapte
Pe buzele-mi uscate.

Eu îți sunt vis,
Tu-mi ești Paradis,
Frumusețe de nedescris,
Orizont albastru necuprins;
Pe aripi de fericire cu tine zbor
Până la capătul lumilor,
Sufletu-mi plin de dor
Din apa vie din al iubirii tale izvor
Se adapă zi de zi;
Tu ești totul pentru mine... Știi?

Autor - Crisastemis
Din Volumul

Esența vieții * Iubirea 

Non-stop

Te port non-stop în inimioara mea,
Mă arde ca focul dragostea,
Nu-mi poate stinge dorul apa chioară,
Tânjesc după gura-ți dulce
Din zori până-n seară.

Te plimbi mereu prin suflețelul meu,
Faci pași mari când dau de greu,
Îmi ușurezi viața amară,
Îmi ești nesfârșită primăvară.

Ești nelipsit din mintea mea,
Noaptea, adorm cu gândul la tine,
Visez că ești cu mine,
Că ne trezim dimineața surâzători
Privind cum zboară cârdurile de cocori.

Te port cu mine oriunde, oricând,
De fericire cânt, dansez,
Mă eschivez când e vorba de tristețe,
Îl las pe Eros să ne răsfețe când vrea el
Chiar dacă ne dă emoții fel de fel.

Autor - Crisastemis
Din Volumul 

Esența vieții * Iubirea 

Sensul vieții mele

Iubirea ta 

E puntea-mi de legătură cu Universul, 

Tu ești sensul vieții mele,

Rază de speranță, cer plin de stele...

Ca albele mărgele sunt lacrimile-mi grele,

Căci plâng ades de bucurie

Că m-ai ales dintr-o mie de femei,

Ai aprins în mine flacăra dorinței

Și a dragostei.

Îi mulțumesc Lui Dumnezeu neîncetat 

Că mi te-a dat pe timp nelimitat!

Ești tot ce mi-am dorit, tot ce-am visat,

N-am să te părăsesc niciodat'!

Iubirea ta mi-e zbor spre Infinit

Chiar și când plouă 

Sau când ninge necontenit;

În brațele tale mereu aș sta,

N-aș avea nevoie de umbrelă 

Pentru vreme rea.

Te iubesc cu toată ființa mea!

Nu te-aș pierde din ochi nicio clipă,

Pentru tine-aș face risipă de fericire,

Te-aș fereca în sufletu-mi plin de iubire

Și nu te-aș lăsa să evadezi nicicând.

Iubirea ta e ca un mugure fecund,

Se înmulțește-n inima-mi curată

Și-n al meu frumos gând
Când mă citești ca pe o carte
Rând cu rând.

De când te-am cunoscut

Soarele a apărut pe strada mea,

În mintea-mi limpede, e liniște și pace, 

Datorită ție... plutesc iubite, 

Nu mai stau ca pe ace.

Autor - Crisastemis 

Din  Volumul

Esența vieții * Iubirea 

Ce mult mă bucur că te am!

Petale de flori de salcâm
S-au așternut pe-al fericirii drum,
Vântul suflă ca un nebun
Chiar dacă e vară acum.

Ieri pe-nserat, un parfum minunat
Mi-a invadat sufletul bun și curat,
Liniștea s-a instalat ca altădat'
În inima-mi frumoasă
Unde ferestrele-s deschise neîncetat.

Ploaia îmi bate în geam...
Ce mult mă bucur că te am!
Iubire, îmi ești balsam, vindecare,
Rază de soare strălucitoare,
Val uriaș de mare
Pe care mă cațăr când vreau
Pe-un colț de Paradis să stau.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Esența vieții * Iubirea

În ale mele poezii

Azi este sărbătoare și aș vrea
Să mă dezbrac în fața ta de îndoieli;
N-am să mai fac slalom 

printre bâlbâieli,
Am să scot semnele de întrebare
Din mintea-mi sclipitoare
Și-am să pun mii de linioare
Între sufletu-ți mare 

și sufletu-mi blând;
De mâine n-ai să mă 

mai vezi suspinând
Ci doar lăcrimând de fericire,
Mă voi scălda în oaza-ți de iubire
noapte și zi... Vom naviga-mpreună
Pe mări de plăceri și-oceane 

de bucurii;
Nori negri nu vor mai fi 

în ale mele poezii,
Mugurii speranțelor 

din nou vor înflori
În grădina inimii mele frumoase
Când din gura-ți dulce vor ieși
Doar vorbe calde, duioase.

Autor - Crisastemis
Din Volumul

Esența vieții * Iubirea 

Azi, mâine, întotdeauna

Mi-aș ascunde dragostea și dorul
În pridvorul cald al sufletului tău,
Să stea acolo tot mereu,
Mi-aș pune inima în palma ta
Să faci ce vrei cu ea
Indiferent ce viața ne va da.

Mi-aș îndrepta pașii grăbiți
Spre pașii tăi liniștiți
Când teii ar fi înfloriți,
Te-aș săruta de zeci de ori
Din noapte până-n zori
Pe gură și pe obrăjori,
Ți-aș picta lumea
În cele mai superbe culori.

Mi-aș pune nădejdea-n tine
Azi, mâine, întotdeauna,
Căci știu că mă iubești
Așa cum iubești soarele,
Cerul senin, stelele, Luna... !

Autor - Crisastemis
Din Volumul 

Esența vieții * Iubirea

Fără tine nu pot să trăiesc

Închide-mă-n inima-ți plină de iubire
Să fiu condamnată pe viață la fericire,
Ascunde-mă în sufletu-ți blând,
Poartă-mă mereu în al tău gând
Să fim împreună oriunde, oricând.

Leagă-mă de tine pe vecie,
Rămâi oaza-mi de bucurie,
Sursa-mi inepuizabilă de energie
Căci fără tine nu pot să trăiesc;
Știi cât de mult te iubesc!

Autor - Crisastemis

Esența vieții * Iubirea 

Un vis înălțător

Te pup... Când vii pe la mine?

Mi-e tare dor de tine!

Ce faci în perioada asta 

Când jumătate de planetă 

Încearcă să se ridice din ruine?

Să știi că eu sunt bine

Aici, între un munte de idei

Și-o mare de tăcere cu valuri line,

Vremea ține cu mine,

Nu plouă, nici nu ninge ca la Rovine.

Ce planuri ai de viitor?

Eu am un vis înălțător,

Mi-ar plăcea să te-nfășor 

În voalurile albe de mătase

Create din sentimentele-mi frumoase;

Flori de nu-mă-uita 

Aș vrea să-ți pun în păr,  

Domnișoară Libertate!

Numele tău e pe buzele tuturor

De când un nenorocit de virus

A "scăpat" dintr-un laborator.

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Esența vieții * Iubirea 

Regăsire

Astăzi te-am regăsit frumoaso
Ce-n toate cele patru anotimpuri
Aprinzi focuri fără chibrituri,
Privirea-ți pătimașă
Dă tuturor o șansă-n plus la fericire;

Dintr-o valiză cu-amintiri
Presărate cu parfum de trandafiri
Ți-am scos fotografia veche,
Am tras timpul de-o ureche,
I-am dat o pereche de palme
Ca-n veci să mă pomenească;

Făptură îngerească venită din Rai
Într-o noapte minunată de Mai,
Stai la căpătâiul meu
Cum ai mai stat când mi-a fost greu,
Locul tău e lângă mine,
Doar tu mă faci să mă simt bine!

De tine-s pline
Caietele-mi cu foi veline,
Ești muza-mi preferată,
Capodoperă de artă,
Poartă deschisă spre Infinit,
Orizont senin nemărginit.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Esența vieții * Iubirea 

"Te iubesc la nebunie!"

Când răsare Luna peste ape

Îmi ești aproape-aproape,

Întind mâna și te ating,

Nu strig, urlu de fericire,

Ca un magnet m-atrage 

Parfumu-ți seducător

Făcut din muguri de iubire.

C-o singură privire, mă cucerești,

Ca un luceafăr strălucești

Când îmi zâmbești,

Sufletul pe loc mi-l dezgolești,

Mă dezbraci de emoții, de temeri,

Îmi oferi tandre mângâieri

Și sărutări dulci ca mierea.

Ore în șir plutesc, plutesc, 

În brațele-ți calde parcă mă topesc 

Încet, încet, ca o lumânare,

Se face soare subit

În sufletu-mi pregătit de sărbătoare,

Inima-mi tresare de bucurie

Când îmi spui "Te iubesc la nebunie!"

Autor - Crisastemis 

Din  Volumul - Esența vieții * Iubirea

Ce poți să zici?

E frig afară, pe-alocuri a plouat
În ritm alert, în ritm sacadat,
Lumea parcă a înghețat
De când a fost ultimul bal mascat
La un palat, într-o poveste.

Păsări măiestre nu mai zboară
Vesele ca-n orice vară
Cu aromă de tâmâioară,
O piatră de moară a crăpat în patru

Pe-o scenă de teatru pe jumătate ruptă.

Cărarea fericirii e abruptă,
O aripă de timp e frântă,
Unele animale se înfruptă
Din poamele gustoase
Ce se găsesc din abundență 

În unele livezi mănoase.

Pe malul unui lac, zac câțiva licurici
Răpuși de țepii unui tupeist arici
Ce vrea să-și umple șifonierul
De haine cu paiete și sclipici.

Ce poți să zici... de frici, de spaime,
De drame... de damele de pică,
De pișcăturile de-urzică,
De scara ce nu te ridică, ci te coboară
În cântece sumbre de fanfară
Într-o groapă adâncă
De var amestecat cu nisip
Făcută de-un om fără suflet, fără chip?

Autor - Crisastemis
Din Volumul 

Esența vieții * Iubirea

Simfonii în culori

Păsări, fluturi, flori,
Simfonii în culori,
Boabe de rouă în zori
Zboruri de cocori.

Primăveri înmiresmate,
Șoapte calde de iubire,
Ploi de fericire
Peste întreaga fire,
Drumuri drepte spre împlinire.

Autor - Crisastemis

La ceas târziu în noapte

Lalele însângerate
Pe catafalcuri albe stau aliniate,
Bate vântul, și clopotul bate,
Ropotul ploii se aude până hăt departe
La ceas târziu în noapte.

Izvoarele de libertate secat-au toate,
Unele drepturi sunt încălcate,
Sentimentele frumoase
Sunt călcate în picioare,
O talpă mare de bocanc
Azi a strivit un fluture, nu un gândac.

Ac de cojocul urii nu are cine să aibă,
Din a vieții salbă cad lăcrămioare
Nu dulci, amare sau pline de sare;
Bătrânul soare e supărat
De când Trenul Speranțelor a deraiat.

Porumbelul Păcii e vânat
De soldații haosului 

Care și-au instalat
Corturi din pânză de bumbac
Lângă un copac uscat 

De la margine de sat.

Timpul, ca un copil răsfățat
Nu bagă pe nimeni în seamă,
Trece pe lângă oameni în goană
Provocând rană dupa rană
În sufletele curate, calde,
Ce vor în oaze de pace și de liniști
Zilnic să se scalde.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Esența vieții / Iubirea