La ceas târziu în noapte

Lalele însângerate
Pe catafalcuri albe stau aliniate,
Bate vântul, și clopotul bate,
Ropotul ploii se aude până hăt departe
La ceas târziu în noapte.

Izvoarele de libertate secat-au toate,
Unele drepturi sunt încălcate,
Sentimentele frumoase
Sunt călcate în picioare,
O talpă mare de bocanc
Azi a strivit un fluture, nu un gândac.

Ac de cojocul urii nu are cine să aibă,
Din a vieții salbă cad lăcrămioare
Nu dulci, amare sau pline de sare;
Bătrânul soare e supărat
De când Trenul Speranțelor a deraiat.

Porumbelul Păcii e vânat
De soldații haosului 

Care și-au instalat
Corturi din pânză de bumbac
Lângă un copac uscat 

De la margine de sat.

Timpul, ca un copil răsfățat
Nu bagă pe nimeni în seamă,
Trece pe lângă oameni în goană
Provocând rană dupa rană
În sufletele curate, calde,
Ce vor în oaze de pace și de liniști
Zilnic să se scalde.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Esența vieții / Iubirea