Ce poți să zici?

E frig afară, pe-alocuri a plouat
În ritm alert, în ritm sacadat,
Lumea parcă a înghețat
De când a fost ultimul bal mascat
La un palat, într-o poveste.

Păsări măiestre nu mai zboară
Vesele ca-n orice vară
Cu aromă de tâmâioară,
O piatră de moară a crăpat în patru

Pe-o scenă de teatru pe jumătate ruptă.

Cărarea fericirii e abruptă,
O aripă de timp e frântă,
Unele animale se înfruptă
Din poamele gustoase
Ce se găsesc din abundență 

În unele livezi mănoase.

Pe malul unui lac, zac câțiva licurici
Răpuși de țepii unui tupeist arici
Ce vrea să-și umple șifonierul
De haine cu paiete și sclipici.

Ce poți să zici... de frici, de spaime,
De drame... de damele de pică,
De pișcăturile de-urzică,
De scara ce nu te ridică, ci te coboară
În cântece sumbre de fanfară
Într-o groapă adâncă
De var amestecat cu nisip
Făcută de-un om fără suflet, fără chip?

Autor - Crisastemis
Din Volumul 

Esența vieții * Iubirea