Nu...

Nu mai știu ce lună a anului era
Când inima-mi bătea în piept
Ca o nebună,
Dar știu că n-aș putea uita
Dulcea sărutare-a ta
Și ochii-ți strălucitori
Ca două raze superbe de Lună!

Trecuse o furtună, trecură două, trei,
Era mereu aprinsă flacăra dragostei,
Frunze uscate de tei
Foșneau sub pașii mei și-ai tăi
Când ne plimbam pe ale timpului alei;

Un pas înainte, niciunul înapoi,
Ca doi soldați pe-același câmp de luptă,
Apărându-ne fericirea ca pe o redută,
Uitam de ploaia cruntă ce cădea
Pe-altarele de flori de nu-mă-uita
Din inima mea și a ta.

Nu, nu mai știu de câte ori ți-am spus
Că te iubesc nespus,
Dar știu că într-o minunată seară
Mi-ai spus că îți aduc în suflet primăvară.

Autor - Crisastemis
Din Volumul
 Esența vieții * Iubirea