Un el și-o ea

Pe-un țărm îndepărtat de mare
Când soarele se pregătea de culcare
Și stele albe împânzeau întreaga zare
Un el și-o ea priveau o barcă de salvare
Ce se-avânta în larg;

" Îmi ești atât de drag!"... îi zise ea
Iubitului, ce tandru-o mângâia,
Trupu-i, de emoție tremura,
Inima-i bătea ca nebuna,
Luna strălucea cu putere,
Gândul îi zbura la buzele lui dulci
Ca fagurii cu miere...

Valurile mării fericirii fremătau,
Dalbe lăcrămioare se prelingeau
Pe-ai lui obrăjori, roșii ca doi bujori,
Scântei aprinse avea în ochișori
Când a îndrăznit iubitei să îi spună:
"Femeie bună ca o zână din povești,
Îmi ești alinare, te iubesc cu disperare!

Fără tine, viața mi-ar fi plictisitoare,
M-aș simți ca un copil orfan
Pe-o insulă pustie plutitoare,
Mă bucur din suflet că ești a mea,
Frumusețe răpitoare!"

Autor - Crisastemis
Din Volumul 
Esența vieții * Iubirea